Motanelul Mica - proiect in lucru

Într-o zi de vară Motănelul Mica se plimba liniştit prin gradină, când deodată a auzit un leu ragând. Speriat s-a ascuns sub masa din bucătărie. Nu ştia ce fel de animal este, si s-a gândit că poate fi un prădător mâncător de pisici. El nu ştia că în oraş tocmai sosise circul, iar animalul al cărui zgomot îl înspăimântase era un leu trist, care se săturase de cuşcă și de spectacolele lui și care-și dorea să se ducă în locurile despre care auzise povești minunate.

Când a văzut că nimeni nu se teme de acel sunet, Motănelul Mica a ieșit cuminte de sub masă și a mers la câini. Câinii, care înțelegeau ce spunea Leul, îi răspundeau leului rugându-l să aibă răbdare și să-i mai bucure pe copiii care veneau la circ, fiindcă animalele de curte nu aveau o viață foarte ușoară: multe stăteau legate întreaga zi, copiii îi trăgeau de coadă, îi loveau cu picioarele, cu toate astea ei erau fericiți deoarece copiii erau cel mai frumos cadou pe care un animal îl putea primi.

Văzând că acei câini comunică foarte bine cu animalul misterios, Motănelul Mica s-a dus la prietenul său Bobiță, o corcitura între dalmațian, lup si rotwailer, cel mai mare și mai puternic caine din acea curte.

• Buna, Bobiță! Ce mai faci?

• Bine. Tu?

• Nu prea bine. Nu înțeleg cine scoate acest zgomot groaznic. Tu știi cine este și de ce urlă așa de tare?

• Da. De fapt și tu ar trebui să știi cine este. Doar este dinn aceeași familie cu tine.

• Aceeași familie?! Familia mea?!

• Da! Este regele animalelor. Și este ruda ta. Și el este tot o felină ca tine. Dacă te gândești bine, dacă ar fi mic așa ca tine, acest zgomot ar fi de fapt un simplu mieunat. Ca să știi și tu, când sunt mici, leii miaună, nu rag. Când cresc mai mari reușesc să-și schimbe vocea și să ragă. Nu-mi spune că te-ai speriat?

• Eu?! Nu, nu ... cum să mă sperii de acest animal. Doar știam cine este. – spuse Motanul Mica sigur pe sine.

• Cirip, cirip .... atunci de ce te-ai ascuns în bucatarie? – întreabă Rândunica.

• Am vazut o bucățică de carne și m-am dus s-o iau. Nu m-am speriat! Eu nu sunt un fricos.

• Bine, bine. Hai să-ți povestesc mai bine despre acest animal care se pare că are multe în comun cu tine.

• Tu de unde il cunoști?

• Eu călătoresc foarte mult. Toamna când plec de aici mă duc în Africa, acolo unde trăiesc și leii, și nu numai ei. Tu te înrudești cu foarte multe animale. Adică în Africa trăiesc mai multe specii de feline, iar fiecare este magnifică în felul ei. Eu am vazut gheparzi, și leoparzi. Dar nici unul nu este mai frumos decat leul. Și tu esti tot o felină, doar ca un pic mai mică ... de fapt foarte mică. spuse rândunica zâmbind ironic.

• Trebuie sa merg la acest Leu și să-l întreb despre celelalte feline. Ai spus că sunt foarte multe, nu-i așa?

• Da, sunt tigrii, lei, pantere, ghaparzi și multe altele. Și fiecare dintre ele este foarte atrăgătoare și deosebită. Au o blană colorată, care este vânată de oameni pentru a face hainele acelea scumpe pe care le doresc unele doamne. Iar alții sunt vânați deoarece sunt considerați periculoși. Dar nici un om nu se gândește că poate ei sunt de vină deoarece le-au invadat spațiul. Știi ceva, tu ar trebui să fii mândru de situația ta deaorece tu ești norocos pentru că ai o casă a ta și oameni care te protejează și te hrănesc. Tu nu știi cum este să trăiești în sălbăticie.

• Dar ei sunt liberi să facă ce vor. Pe când eu nu am nici ce vâna (dar când văzu fața tristă a rândunicii și-și aminti că în urmă cu un an i-a mâncat un pui își schimbă depoziția) de fapt nu trebuie să vânez tot ceea ce am la îndemână, așa cum greșeam odată ... iar pentru aceasta îmi cer scuze ... din nou. Deci, ei sunt liberi...

• Și vânați mereu. Nu trebuie să uiți lucrul acesta. Poate că unele feline mari nici nu apucă să ajungă la maturitate. Ce maturitate, unele ajung să aibă doar 1 zi sau 2. Așadar, draga mea felină mieuitoare, tu ești printre cei mai fericiți. Ești protejat și vei trăi exact atât cât vei vrea tu.

• Dar sunt atât de plictisit de tot ceea ce am. Vreau și eu aventură. Vreau să-mi cunosc rudele îndepărtate. Cred că va trebui să merg la Leu să vorbesc cu el despre neamurile noastre. Trebuie să-mi spună cum să fac să ajung la ele și tot ce știe el despre ele.

• Păi nu prea cred că știe foarte multe deoarece ei nu se înțeleg așa ca noi. Dar dacă vrei să mergem la Leu mai bine mergem seara, după reprezentația de la Circ deoarece va fi mai obosit și nu te va ataca. Cred. Ești destul de savuros pentru un Leu.

• Dar sunt rudă cu el!? Cum îți poți savura ruda.

• Ești o rudă îndepărtată .... foarte îndepărtată și apetisantă.

• Vezi de ce uneori îmi vine să te mănânc. Pentru că deși suntem prieteni și ne-am născut în aceeași zi, uneori ești ispititoare și-mi trezești papilele gustative.

• Hm. Înțeleg. Vrei să mă faci să simt ce ai simțit tu când eu te-am făcut hrana gustoasă a felinelor mari. Am înțeles. Deci așa va rămâne. Diseară trecem podul și mergem la leu să vorbim cu el. Eu îl cunosc bine, așa că am să vorbesc cu el prima și am să-l rog să ne spună exact unde trebuie să ne începem călătoria.

• Așa rămâne. Cum am stabilit.

Seara, după ce s-a întunecat de-a binelea, Motănelul Mica și Rândunica Cirip au plecat în liniște spre circ, pentru a vorbi cu leul cel măreț care să-l recunoască drept rudă și să-i vorbească despre celelalte rude ale sale. Ajunși în zona cuștilor, motănelul privea speriat animalele pe care le vedea. Erau acolo 3 elefanți care povesteau despre reprexentația din acea seară, mândri de ei și de reușita spectacolului. De asemenea, zebrele, acei cai dungați se gândeau la surorile și frații lor din Africa, și mai ales la libertate. Leii erau singurii care priveau cerul și se întrebau cum este să fii dincolo de gratii, în libertate, imaginându-și o lume în care nu mai erau folosiți pentru amuzamentul unor oameni care nu știau nimic despre ei. Cei doi lei erau mândri de ceea ce făceau și se gândeau la neamurile lor, toți erau mari și puternici. Vă imaginați așadar uimirea acestora când au descoperit că aveau și rude mai mici, insignifiante, așa cum era Motănelul Mica.

• Bună seara, dragi prieteni! Ce mai faceți? Ciripi veselă rândunica.

• Bună seara, Ciripel! Noi facem destul de bine. Tu, ce mai faci?

• Am venit pe la voi să văd cum a fost reșprezentația din seara aceasta și să vă prezint un prieten, care de fapt este or rudă de-a voastră.

• Ai adus un tigru?

• Nu este puțin mai mic.

• Un ghepard. Ce mi-ar plăcea să avem un ghepard aici printre noi. Este așa de rapid. Odată am visat cum fugăream unul prin junglă. Sau poate era adevărat. Nu-mi mai dau seama.

• Nu este nici ghepard, nici tigru, nici panteră și nici pumă. Nici măcar râs nu este. Este o pisică.

• Ce este aceea o pisică?

• Este o felină mai mică. Dar este la fel de fioroasă și de puternică ca și voi. Doar la o scară mai mică. Adică voi vânați animale mari ca girafe și zebre, iar ele vânează șoareci și păsărele. În rest se cațără mai bine decât voi și sunt mai agile. Asta pentru că sunt mai mici. Dar nu fug foarte repede.

• Și unde este acest prieten al tău.

• Sunt aici, spuse Motănelul Mica înghițind în sec. Eu sunt Motănelul Mica. Și am aflat astăzi că voi sunteți rudele mele mai mari și mai fioroase. Am aflat că sunteți regii junglei, când sunteți în junglă, poate. Pentru că aici nu păreți prea fioroși. Dar cred că este din cauza gratiilor și a mâncării pe care o primiți aici. Spuse pe un ton ușor ironic pisoiașul căruia îi crescuse curajul atunci când văzuse că este în siguranță în afara cuștii.

• Ești foarte viteaz mititelule. Dar dacă vrei să afli totul despre familai numeroasă din care faci parte, trebuie să te apropii de noi pentru a-ți putea arăta harta cu locurile în care vei găsi ceea ce cauți. Trebuie să te apropii mai mult de-atât.

Motănelul nostru cel viteaz, fără a se gândi prea mult se apropie de gratiile cuștii în care trăiau leii, emoționat fiind de gândul că va descoperi calea prin care-și va cunoaște semenii. Rândunica atentă la tot ceea ce s-a întâmplat a zburat în fața prietenului ei orpindu-l astfel să facă o greșeală fatală.

- O să iau eu harta, dacă n u vă supărați. Este mai bine așa. Iertați-l pentru greșeala pe care a făcut-o. Este mai impulsiv el din fire. Odată mi-a mâncat un pui. Dar și-a cerut scuze și s-a schimbat mult de-atunci, așa că am rămas prieteni.